Rozicrucienii: aceast curent afirmă, printre altele, că reîncarnarea nu este un simplu fapt de credinţă, ci ceva sigur, accesibil capacităţilor oculte ale iniţiatului şi ca orice fiinţă este parte integrantă din Dumnezeu (tema care se regăseşte azi în curentul New Age), ca doctrină despre reîncarnare este o explicaţie etică mulţumitoare a nedreptăţilor din această lume; că reîncarnarea şi legea de la cauză la efect sunt în perfectă armonie cu astrologia; că Hristos a dat ucenicilor săi învăţături despre reîncarnare, dar că le-a poruncit să nu vorbească nimănui despre aceasta, de unde ar reieşi o ocultare, o ascundere a existenţei reîncarnării timp de 2000 de ani.

Antropozofia: Rudolf Steiner (1861-1929), fondatorul antropozofiei a trecut prin iniţierea Rozcrucienilor. Se observă la el, ca în toate teoriile moderne
ale reîncarnării, o deplasare de accente şi chiar o răsturnare completă a sensului
reîncarnării. Pentru hindus, scopul era de a fi eliberat de fatalitatea
reîncarnarilor. Pentru Rudolf Steiner, reîncarnarea nu mai este o lege
îngrozitoare a existenţei, de care ar trebui să se elibereze, ci devine un
instrument pozitiv, indispensabil dezvoltării spiritualităţii şi a libertăţii. Naşterea
într-un corp este ceva minunat în sensul biblic al creaţiei omului după chipul lui
Dumnezeu. Ceea ce alienează omul, nu este trupul său, ci atitudinea în faţa
vieţii. Suferinţa legată de karma destinului provine dintr-o nepotrivire a
sufletului faţă de posibilităţile pe care i le oferă viaţa actuală. Sufletul trebuie să
fie eliberat de această nepotrivire, dar nu de corp. Această concepţie este legată
de evoluţionismul şi ideea de progres a lui Steiner. Pentru Rudolf Steiner,
Hristos constituie impulsul central şi hotărâtor al istoriei mondiale.