Volumul I
CAPITOLUL I

In timpurile noastre se tiparesc atit de multe lucrari in problemele spirituale si exista o atit de mare trezire si cautare a adevarului despre marii invatatori ai lumii, incit sunt indemnat sa va expun experienta mea cu Maestrii din Extremul Orient.

In aceasta carte nu incerc sa propovaduiesc un nou cult sau religie; doar dau rezumatul experientei noastre cu Maestrii, incercind sa arat marile adevaruri fundamentale ale invataturii lor.

Acesti Maestri sunt raspinditi pe un teritoriu intins si, din perioada cind cercetarea noastra in metafizica a acoperit acea mare portiune din India, Tibet, China si Persia, nu s-a facut nici o tentativa de autentificare a acestor experiente.

In echipa noastra eram 11 oameni practici, cu pregatire stiintifica. Cea mai mare parte a vietii noastre o petrecusem in munca de cercetare. Eram obisnuiti sa nu acceptam nimic decit daca era complet verificat, si nu luam niciodata nimic drept valabil fara dovezi.

Pornisem foarte sceptici si ne-am intors profund convinsi si convertiti, incit trei dintre noi s-au dus inapoi, hotariti sa ramina pina cind vor fi capabili sa implineasca lucrarile si sa traiasca viata exact asa cum traiesc astazi acesti Maestri.

Cei care ne-au sprijinit atit de mult in cercetarea noastra au cerut ca numele lor sa fie trecute sub tacere in eventualitatea publicarii memoriilor expeditiei. Nu voi relata altceva decit faptele asa cum s-au petrecut, folosind, cit mai exact posibil, cuvintele si expresiile celor pe care i-am intilnit si cu care am fost impreuna in fiecare zi, in timpul expeditiei.

Una dintre conditiile intelegerii noastre dinaintea inceperii cercetarii era de a accepta mai intii ca pe un fapt orice lucru la care aveam sa fim martori si de a nu cere explicatii inainte de a fi intrat in profunzimea cercetarii, primind lectiile lor, traind si observind viata lor zilnica. Trebuia sa insotim acesti Maestri, sa traim alaturi de ei si sa tragem propriile noastre concluzii. Eram liberi sa stam cu ei cit de mult timp doream, sa punem orice intrebare, sa folosim puterile noastre de deductie in obtinerea concluziilor si, in final, sa acceptam ceea ce vazusem ca pe un fapt real sau ca pe un fals. Nu s-a facut nici un efort de a ne influenta, cumva, judecata. Ei doreau ca noi sa devenim profund convinsi, si nu doar sa dam crezare oricarui lucru pe care il vedeam sau auzeam. De aceea, voi aduce aceste intimplari inaintea cititorilor si le voi cere sa accepte sau sa respinga, dupa cum gasesc ei de cuviinta.

Ne aflam in India de circa 2 ani, facind cercetari de rutina, cind l-am intilnit pe Maestrul cunoscut in aceasta carte ca Emil. Mergind pe o strada din orasul unde stateam, atentia mi-a fost atrasa de o multime de oameni. Am vazut ca centrul de interes era unul dintre magicienii strazii, sau fakiri, atit de obisnuiti in aceasta tara. Stind acolo, am observat un barbat mai virstnic, care nu era din aceeasi casta cu cei din jurul sau. M-a privit si m-a intrebat daca eram de mult in India.

- De circa doi ani, i-am raspuns.
- Sunteti englez? a intrebat.
- American.

Eram surprins si foarte bucuros sa gasesc pe cineva vorbind engleza. L-am intrebat ce credea despre spectacolul care se desfasura. Mi-a raspuns :

- O, este un fapt obisnuit in India. Acesti indivizi se numesc fakiri, magicieni sau hipnotizatori. Ei sunt tot ceea ce implica aceste denumiri; dar sub toate acestea se afla un profund inteles spiritual, pe care putini il discern, si din asta va veni, intr-o zi, mult bine. Aici e doar umbra lucrului din care au izvorit toate. Au stirnit o multime de comentarii, dar se pare ca inca nu li s-a gasit adevaratul inteles, caci sub toate acestea, in mod cert, exista un adevar.

Aici ne-am despartit si, in timpul urmatoarelor patru luni, l-am intilnit ocazional. La un moment dat, expeditia noastra se confrunta cu o problema care ne dadea multa bataie de cap. In mijlocul grijilor noastre, m-am intilnit iar cu Emil. Imediat m-a intrebat ce ma framinta si a inceput sa-mi vorbeasca despre problema noastra.

Am ramas uimit, caci stiam ca nimeni din echipa noastra nu vorbise despre asta in afara micului nostru cerc. Era atit de familiarizat cu intreaga problema, ca am simtit ca stia toata chestiunea. Mi-a explicat ca avea o oarecare intuitie a afacerii, si ca se va stradui sa ne ajute.

Dupa o zi-doua, chestiunea era limpezita, scapindu-ne de griji. Ne-am minunat de asta, dar ocupindu-ne cu altele, am uitat curind.

Survenind alte probleme, am capatat obiceiul sa le discut cu Emil. Se parea ca, de cum discutam cu el necazurile noastre, ele incetau sa mai existe.

Tovarasii mei se intilnisera si vorbisera cu Emil, dar le spusesem putine despre el. In acea vreme citisem mai multe carti, alese de Emil, despre traditiile hinduse, si eram pe deplin convins ca el era unul dintre adepti. Curiozitatea mea era puternic alimentata, si interesul meu sporea cu fiecare zi.

Intr-o duminica dupa-amiaza, Emil si cu mine ne plimbam pe un cimp, cind el mi-a atras atentia asupra unui porumbel care se rotea deasupra noastra, si a afirmat cu simplitate ca pasarea il cauta pe el. A ramas complet nemiscat, si dupa citeva clipe pasarea s-a lasat pe bratul sau intins. Mi-a spus ca pasarea avea un mesaj de la fratele lui din Nord. Acesta s-a dovedit a fi un discipol care nu atinsese abilitatea de a comunica direct, astfel ca alesese acest mijloc. Mai tirziu am aflat ca Maestrii sunt capabili sa comunice instantaneu unul cu altul prin transmiterea gindurilor sau, cum spun ei, printr-o forta mult mai subtila decit electricitatea sau undele radio. Atunci am inceput sa-i pun intrebari, si Emil imi arata ca putea sa cheme pasarile la el si sa le dirijeze zborul cind erau in aer, ca florile si copacii il salutau inclinindu-se, ca animalele salbatice veneau la el fara teama. A despartit doi sacali care se luptau pentru corpul unui mic animal pe care il ucisesera si il mincau. Cind el s-a apropiat, s-au oprit din lupta si si-au pus capetele in miinile sale intinse cu o incredere deplina, dupa care si-au continuat masa in liniste. Chiar mi-a dat sa tin in mina una dintre aceste tinere creaturi salbatice. Apoi mi-a spus:

- Nu eul muritor, eul pe care il vezi, este cel capabil sa faca aceste lucruri. Este un eu mai adevarat, mai profund. Ceea ce tu cunosti ca Dumnezeu, Dumnezeu inlauntrul meu, Dumnezeul Atotputernic lucrind prin mine, este cel care face aceste lucruri. De la mine, eul muritor, nu pot face nimic. Numai atunci cind ma eliberez in intregime de exterior si il las pe cel adevarat, pe EU SINT, sa vorbeasca si sa lucreze, permitind Iubirii lui Dumnezeu sa se manifeste, numai atunci pot face aceste lucruri pe care le-ai vazut. Cind lasi Iubirea lui Dumnezeu sa curga prin tine spre toate lucrurile, nimic nu se teme de tine si nu ti se poate intimpla nici un rau.

In acea perioada am luat zilnic lectii cu Emil. Aparea deodata in camera mea, chiar daca avusesem grija sa incui usa cind ma retrageam. La inceput aparitia lui cind vroia m-a tulburat, insa in curind am vazut ca el considera ca intelesesem. M-am acomodat cu procedeele lui si am lasat usa deschisa, ca sa poata veni si pleca dupa dorinta. Aceasta incredere parea sa-l bucure. Nu puteam sa inteleg toate invataturile lui si nu le puteam accepta pe deplin, nici nu eram gata, cu toate cele vazute in Orient, sa accept totul deodata. Erau necesari ani de meditatie care sa-mi aduca realizarea profundului sens spiritual al vietii acestor oameni.

Munca lor este indeplinita fara ostentatie si cu o simplitate perfect copilareasca. Ei stiu ca puterea Iubirii ii protejeaza si o cultiva intr-atit ca toata natura ii iubeste si le este prietena. Mii de oameni obisnuiti sunt ucisi anual de serpi si animale salbatice, dar acesti Maestri au trezit in sine atit de intens puterea Iubirii, ca serpii si fiarele nu ii ataca. Ei traiesc uneori in cele mai salbatice jungle, si citeodata isi lasa corpul intins in fata cite unui sat ca sa il apere de ravagiile fiarelor, si nu li se intimpla nici un rau, nici satului, nici lor. Cind este necesar, ei umbla pe apa, merg prin foc, calatoresc in invizibil si fac multe alte lucruri pe care noi ne-am obisnuit sa le privim ca miracole, realizabile numai de catre cineva care s-ar presupune ca are puteri supranaturale.

Exista o asemanare izbitoare intre viata si invatatura lui Isus din Nazaret, si cele ale acestor Maestri, dupa cum am vazut in viata lor cotidiana. S-a crezut ca este imposibil pentru om sa-si preia energia zilnica direct din cea Universala, sa invinga moartea si sa realizeze asa-zisele miracole pe care Isus le-a implinit cit a fost pe Pamint. Maestrii au dovedit ca toate acestea constituie viata lor de fiecare zi. Ei extrag tot ce au nevoie pentru necesitatile lor zilnice direct din Univers, inclusiv hrana, haine si bani. Au biruit moartea, astfel incit multi, dintre cei aflati in viata acum, au peste 500 de ani, dupa cum au demonstrat clar prin documentele lor. Exista relativ putini astfel de Maestri in India, celelalte scoli parind sa fie vlastare ale invataturii lor. Ei inteleg ca numarul lor este limitat si ca doar putini discipoli pot sa vina la ei. Oricum, in invizibil ei pot fi in numar aproape nelimitat, si lucrarea cea mai insemnata a vietii lor pare sa fie de a trece in invizibil si a-i ajuta pe toti cei ce sunt receptivi la invatatura lor.

Invatatura lui Emil a creat baza cercetarii pe care aveam sa o intreprindem dupa citiva ani, in a treia expeditie a noastra in aceste tari, in timpul careia am trait continuu alaturi de Maestri timp de 3 ani si jumatate, am calatorit cu ei prin Extremul Orient si am observat viata si lucrarile lor zilnice.