Pentru ca aveam foarte mult de lucru inainte de a traversa Muntii Himalaya, am ales acest sat ca fiind locul cel mai potrivit pentru cartierul general al expeditiei. Colegul pe care il lasasem in sat ca sa-l observe pe Emil ne-a ajuns aici si ne-a relatat ca a stat de vorba cu Emil pina aproape de ora 4 a zilei in care el trebuia sa vina la intilnirea cu noi. Apoi Emil i-a spus ca urma sa plece la intilnire. Imediat, corpul lui a ramas nemiscat, intins pe pat ca si cum ar fi dormit. S-a aflat in aceasta pozitie pina pe la ora 7 seara cind, treptat, a devenit tot mai nedeslusit si a disparut. Era in seara cind Emil venise la noi in cabana din sat.
Sezonul nu era suficient de inaintat, pentru noi, ca sa incercam trecerea muntilor. Retineti ca spun: pentru noi. Prin asta ma refer la membrii micii noastre echipe, caci in acel timp incepusem sa ne simtim ca niste simple poveri. Realizasem ca cei trei mari prieteni ai nostri - observati ca ii numesc mari pe toti, caci erau, intr-adevar - ar fi putut sa parcurga distanta strabatuta de noi in mult mai putin timp decit ne luase noua, dar nu se plingeau.
Facusem mai multe excursii scurte de la cartierul nostru general, insotiti de Jast si Neprow, si tot timpul ei isi demonstrasera excelentele calitati si merite. Intr-una din aceste excursii, Emil, Jast si Neprow ne-au condus intr-un sat unde se gaseste un templu numit Templul Tacerii, Templul Nefacut De Miini. Acest sat cuprinde templul si casele slujitorilor lui, si este situat pe vatra mai veche a unui sat care fusese aproape distrus de ravagiile fiarelor salbatice si ale epidemiilor. Ni s-a spus ca Maestrii vizitasera acest loc si mai gasisera putini locuitori, dintr-o populatie de 3000 de oameni. Ii luasera sub protectia lor, si ravagiile animalelor si bolilor incetasera. Cei citiva sateni au facut legamint ca, daca aveau sa fie salvati, din acel moment aveau sa-si dedice vietile lui Dumnezeu, slujindu-l in orice mod ar alege El. Maestrii au plecat si, cind s-au intors mai tirziu, au gasit templul inaltat si pe slujitori facindu-si datoria.
Templul este foarte frumos, fiind situat pe o inaltime care ofera o vedere larga asupra tinutului. Are circa 6 mii de ani vechime, este construit din marmura alba si nu a avut niciodata nevoie de reparatii, caci o bucatica sparta din zidul lui se reface singura, dupa cum a fost verificat de membrii echipei noastre.
Atunci umanitatea va intelege. Omul va renunta la autoamagiri si vanitati. El isi va intelege ignoranta si minciuna. Atunci el va fi pregatit sa invete. Va intelege ca omul mindru nu poate fi invatat ceva. Va sti ca numai cel lipsit de orgoliu poate percepe Adevarul. Talpile sale vor simti stinca dura, nu se va mai poticni, va fi sigur pe decizia sa.
La inceput poate fi neclara intelegerea faptului ca Dumnezeu este unica putere, substanta si inteligenta. Dar cind omul realizeaza adevarata natura a lui Dumnezeu si il aduce in exprimare activa, el va folosi aceasta putere tot timpul. Va sti ca, in mod constient, este in contact cu puterea Sa in orice clipa - cind maninca, cind alearga, cind respira sau cind indeplineste marea opera pe care o are de facut. Omul nu a invatat sa implineasca marile lucrari ale lui Dumnezeu pentru ca nu a realizat maretia puterii lui Dumnezeu si nu a stiut ca puterea lui Dumnezeu este pentru folosinta omului.
Dumnezeu nu ne aude daca cerem repetat, tare si in van, nici daca vorbim mult. Trebuie sa-l cautam pe Dumnezeu prin Christul launtric, legatura invizibila pe care o avem in noi insine. Cind Tatal dinlauntru este venerat in Spirit si Adevar, El aude apelurile acelui suflet care se deschide sincer spre El. Cel care face legatura cu Tatal in taina, va simti puterea curgind prin el, ca implinire a oricarei dorinte. Pentru ca el il vede pe Tatal in locul tainic al propriului sau suflet, locuind acolo, Tatal il va rasplati in mod deschis. Cit de des isi dezvaluia Isus contactul individual cu Tatal! Vedeti cum el se mentinea constant in legatura cu Dumnezeul launtric. Vedeti cum vorbea cu El ca si cum El era prezent personal. Vedeti cit de puternic l-a facut aceasta relatie integrala. El a recunoscut ca Dumnezeu nu vorbeste in incendii, cutremure sau furtuni, ci cu o voce linistita, discreta - glasul linistit, discret din adincul sufletelor noastre.
Cind omul va invata asta, el va deveni echilibrat. Va invata sa vada lucrurile in ansamblul lor. Idei vechi vor fi abandonate, idei noi vor fi asimilate. Curind va gasi naturaletea si eficienta sistemului. Va invata, in sfirsit, sa ia in considerare toate intrebarile care il puneau in dilema, in momentele de tacere. Poate ca nu le va solutiona, dar se va familiariza cu ele. Atunci nu va mai avea nevoie sa se grabeasca si sa se lupte ziua intreaga cu sentimentul ca telul sau nu poate fi atins.
Daca omul ar ajunge sa-l cunoasca pe cel mai mare strain - el insusi, intrind in camaruta lui si inchizind usa! Acolo el isi va gasi cel mai periculos inamic si va invata sa-l stapineasca. Va gasi adevarata sa identitate. Isi va gasi acolo cel mai adevarat prieten, cel mai intelept invatator, cel mai de incredere sfatuitor - el insusi. Acolo el va descoperi altarul pe care Dumnezeu este focul nemuritor, sursa a toata bunatatea, toata taria, toata puterea - el insusi. El va sti ca Dumnezeu se afla in partea cea mai adinca a tacerii. Va descoperi ca in el salasluieste Sfintul Sfintilor. Va simti si va sti ca orice dorinta a sa este in mintea lui Dumnezeu si este, de aceea, dorinta lui Dumnezeu. Va simti si va sti cit de strinsa este relatia dintre Dumnezeu si om, Tatal si Fiul. El va realiza ca numai in constiinta a existat orice separare a acestora, care au parut doi - exact asa cum spiritul si corpul lui au parut a fi doi - dar care, in realitate, sunt unul. Dumnezeu umple cerul si pamintul. Aceasta mare revelatie a fost cea care i-a venit lui Iacov in tacere. El dormise pe piatra materialismului. Intr-o mare explozie de iluminare divina, el a vazut ca exteriorul nu este decit proiectia sau exprimarea imaginii pastrate in interior. A fost atit de impresionat de asta, incit a strigat : Cu siguranta ca Domnul (sau Legea) este in acest loc (pamintul sau corpul) si eu nu stiam. Acesta nu este altceva decit casa lui Dumnezeu, si aceasta este poarta spre cer". Omul va realiza, ca si Iacov, ca adevarata poarta spre cer este prin propria sa constiinta.
Aceasta scara a constiintei, revelata lui Iacov intr-o viziune, este cea pe care fiecare dintre noi trebuie sa urce inainte de a putea intra in acel secret loc tacut al Celui Preainalt si de a descoperi ca suntem chiar in centrul oricarui lucru creat, una cu toate lucrurile vizibile si invizibile, in si din Atotprezenta. In viziunea sa, lui Iacov i s-a aratat scara urcind de la pamint spre cer. El a vazut ingerii lui Dumnezeu coborind si urcind pe ea - ideile lui Dumnezeu coborind din Spirit in forma si urcind inapoi. Era aceeasi revelatie care Ii venise lui Isus cind cerurile s-au deschis in fata Lui si El a vazut minunata lege a exprimarii, prin care ideile concepute in Mintea Divina vin sa se exprime si sa se manifeste in forma. Atit de perfecta era aceasta lege a exprimarii revelata Maestrului, incit imediat El a inteles ca orice forma poate fi transformata, schimbata in manifestare, printr-o schimbare fata de ea in constiinta. Prima sa ispitire a fost de a schimba forma pietrelor in cea a piinii ca sa-si satisfaca foamea proprie, dar odata cu revelatia acestei legi a exprimarii, Ii venise si intelegerea reala a faptului ca pietrele, ca orice alte forme vizibile, proveneau din Substanta Mintii Universale, Dumnezeu, si erau, in esenta, adevaratele expresii ale Mintii Divine; si toate lucrurile dorite (neformate) se gasesc inca in aceasta Substanta a Mintii Universale, gata sa fie create sau manifestate pentru a implini orice dorinta. Astfel, nevoia de piine nu facea decit sa demonstreze ca substanta cu care se poate crea piinea sau orice lucru necesar, este la indemina fara limitari, si piinea poate fi creata din aceasta substanta la fel de bine ca si pietrele. Orice dorinta buna pe care o are omul este dorinta lui Dumnezeu. De aceea exista o sursa nelimitata in substanta universala a lui Dumnezeu, care ne implineste toate dorintele. Tot ce avem nevoie este sa invatam sa folosim tot ceea ce Dumnezeu a creat pentru noi, si asta voieste El sa facem ca sa ne putem elibera de orice limitare si sa fim liberi cu prisosinta.
Cind Isus a spus : Eu sunt Calea, el voia sa spuna ca EU SINT din fiecare suflet este calea prin care viata, puterea si substanta marelui EU SINT, care este Dumnezeu, vine sa se exprime prin individ. Acest EU SINT are un singur mod de exprimare si acesta este prin idee, gind, cuvint si fapta. Acestui EU SINT Dumnezeu care este putere, substanta, inteligenta, i se da forma prin constiinta ; si din acest motiv a spus Maestrul : Faca-se tie dupa credinta ta si Toate lucrurile sunt cu putinta pentru cei care au credinta.
Acum intelegem ca Dumnezeu este inlauntrul sufletului ca putere, substanta si inteligenta sau, in termeni spirituali, ca intelepciune, iubire si adevar, si este adus in forma sau in manifestare prin constiinta. Constiinta aflata in Mintea Infinita a lui Dumnezeu si in om este determinata de conceptia sau credinta care este pastrata in minte. Credinta in separarea fata de Spirit este cea care a cauzat manifestarile noastre de batrinete si moarte. Cind vom intelege ca Spiritul este totul si ca forma este exprimata constant din Spirit, atunci vom intelege ca acela care este provenit sau nascut din Spirit, este Spirit.
Urmatorul mare adevar care va fi revelat prin aceasta constiinta este ca fiecare individ, fiind o conceptie a mintii divine, este pastrat in acea minte ca o idee perfecta. Nici unul dintre noi nu trebuie sa se conceapa el insusi. Am fost conceputi perfect si suntem permanent pastrati in Mintea Perfecta a lui Dumnezeu ca fiinte perfecte. Aducind aceasta intelegere in constiinta noastra, putem contacta Mintea Divina si astfel sa concepem iar ceea ce Dumnezeu a conceput deja pentru noi. Aceasta este ceea ce Isus numea sa fii nascut a doua oara. Este marele dar pe care trebuie sa ni-l ofere tacerea; deoarece, contactind mintea lui Dumnezeu, putem gindi cu mintea lui Dumnezeu si ne putem cunoaste pe noi insine asa cum suntem in realitate, si nu cum gindeam noi ca suntem. Contactam mintea lui Dumnezeu prin gindul adevarat, si astfel provocam o exprimare adevarata; in timp ce, in trecut, poate prin gindul neadevarat, am realizat o exprimare falsa. Dar, fie ca forma este perfecta sau este imperfecta, Esenta formei este perfecta putere, substanta si inteligenta a lui Dumnezeu. Nu Esenta formei vrem noi s-o schimbam, ci forma pe care acea esenta a imbracat-o. Acest lucru se va face prin reinnoirea mintii sau prin schimbarea conceptiei imperfecte cu cea perfecta, a gindului omului in gindul lui Dumnezeu. Cit de important este, deci, sa-L gasim pe Dumnezeu, sa-L contactam, sa fim una cu El si sa Il aducem in manifestare!
La fel de importanta este tacerea sau linistirea mintii proprii, pentru ca mintea lui Dumnezeu, in toata splendoarea ei, sa poata ilumina constiinta. Cind se va intimpla asta, atunci vom intelege cum soarele dreptatii (al justei utilizari) se va inalta aducind vindecarea pe razele sale. Mintea lui Dumnezeu inunda constiinta asa cum razele soarelui inunda o camera intunecata. Infuzia Mintii Universale in mintea personala este ca patrunderea si expansiunea aerului de afara in masa impura de aer tinuta multa vreme intr-o incinta inchisa. El iese in evidenta, superior, si intelegem ca nu trebuie sa construim decit un singur templu. Templul lui Dumnezeu cel Viu este amestecul a ceea ce este mare cu ceea ce este mic, prin care cel mic devine una cu cel mare. Impuritatea fusese cauzata de separarea celui mic de cel mare. Puritatea este cauzata de unirea lor, astfel incit nu mai exista mare si mic, ci un singur aer sanatos, intreg, pur. Chiar si asa putem sa cunoastem ca Dumnezeu este Unul si ca toate lucrurile vizibile si invizibile sunt una cu El.
Separarea de El este cea care a cauzat pacatul, boala, saracia si moartea. Unirea cu El este cea care te face sa devii o Fiinta intreaga sau sa devii constient ca esti intreg.
Separarea de unitate este coborirea ingerilor pe scara constiintei. Intoarcerea la unitate este urcarea ingerilor pe scara. Coborirea este buna, caci atunci unitatea este exprimata in diversitate, dar in diversitate nu este necesar nici un concept de separare. Ceea ce este diversitate a fost gresit interpretat din punctul de vedere personal sau exterior, ca fiind separare. Marea lucrare a fiecarui suflet este de a-si ridica punctul de vedere personal la acele inaltimi ale constiintei de la care devine una cu intregul. Cind totul poate sa se adune cu acelasi sens, in acelasi loc, acel loc din constiinta unde este inteles faptul ca toate lucrurile vizibile si invizibile isi au originea in Unicul Dumnezeu, atunci ne gasim in fata Muntelui Transfigurarii (Schimbarii la Fata). La inceput Il vedem pe Isus, si cu El pe Moise si Ilie ; sau Legea si Profetia, si Christ (puterea dinlauntrul omului, de a-L cunoaste pe Dumnezeu); si ne gindim sa cladim trei temple, dar vine si intelesul mai profund. Ne este dat sa realizam nemurirea omului si sa stim ca divinitatea nu se pierde niciodata din noi, ca omul Divin este nemuritor, etern. Atunci Moise - Legea si Ilie - Profetia, dispar ; si Christ ramine biruitor, si realizam ca nu avem de cladit decit un templu - Templul lui Dumnezeu cel Viu inlauntrul nostru. Atunci Spiritul Sfint umple constiinta si dispar iluziile pacatului, bolii, saraciei si mortii. Acesta este marele tel al tacerii.
Acest templu, din care puteti rupe o bucatica si spartura va fi reparata instantaneu, nu reprezinta altceva decit templul corpului nostru de care vorbea Isus, templul nefacut de miini, etern in ceruri, pe care trebuie sa-l exprimam aici pe pamint.
