| Emil Strainu - Razboiul Geofizic |
|
|
Pagina 2 din 5 Din punct de vedere istoric prima ploaie artificiala a fost provocata la Bucuresti in anul 1931 de catre cercetatoarea Stefania Maracineanu. Datorita rezultatelor obtinute Stefania Maracineanu a primit sprijin din partea guvernului francez si a repetat aceste experiente in anul 1934 in Algeria, fiind incununate de succes [10]. Cercetarile urmatoare in acest domeniu au continuat abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand in anul 1946, inginerul american Vincent J. Shaefer a facut o experienta pe muntele Washington. Aici, intr-o zi cand deasupra acestuia pluteau nori densi. El a dispersat din avion, la baza norului, zapada carbonica, ceea ce a dat nastere unei averse puternice. Prima ploaie artificiala in scopuri militare a fost provocata [11], in anul 1963 de catre armata americana in Vietnam, iar in anul 1966 tot americanii au provocat ploi torentiale cu urmari dezastruoase pentru provinciile din nordul Laos-ului. Comparand efectele armelor cunoscute cu cele ale razboiului geofizic mai ales asupra fortei vii, reiese ca ultimele pot provoca distrugeri mari, oarbe; se pot folosi intr-un razboi secret, sunt mai puternice decat cele cunoscute si se datoreaza capacitatii omului de a cunoaste, dirija si controla fenomenele naturale ale planetei noastre" [12]. In prezent razboiul geofizic prezinta perspectivele posibilului, dar cu mentiunea ca, intr-un asemenea conflict notiunile de invingator si invins s-ar putea confunda, fara a se putea face distinctie intre victimele militare si cele civile, intre agresor si atacat, fapt ce accentueaza si mai mult monstruozitatea cautarilor unor savanti in acest domeniu. O incercare cu efecte neasteptate a avut loc in China in primavara anului 2000. Cercetatorii chinezi au lansat in atmosfera, intr-o regiune secetoasa, mai multe rachete cu iodura de argint in scopul obtinerii ploii. Neluandu-se in calcul toti factorii de mediu ai zonei respective, savantii chinezi s-au trezit intr-un interval foarte scurt de timp in zona mentionata cu ninsori abundente. Conform ziarului The New York Times din 10, respectiv 21 iulie 1972, folosirea constienta a substantelor chimice in scopul desfrunzirii (defolierii) padurilor si, ca urmare, distrugerii acestora in scopuri militare, urmarind interzicerea ascunderii inamicului si facilitarea ducerii actiunilor de lupta ale trupelor proprii au fost folosite de subunitati specializate ale armatei americane in razboiul din Vietnam, iar in Orientul apropiat de catre trupele israeliene in conflictul din 1967. Revista Obozrenie [13] prezinta folosirea in scopuri militare a furtunilor de foc in cadrul operatiunilor militare prin folosirea masiva a armelor nucleare, substantelor chimice incendiare de tipul napalmului, supernapalmului, termitului si aliajului electron, bombelor incendiare cu magneziu, cat si folosirii cantitatilor megalitice de combustibili clasici. Specialistul englez Michael Hatley [14] descrie un asemenea fenomen, provocat de o bomba nucleara cu un echivalent de 20 de megatone TNT. Clima si, sub unele din aspectele ei, vremea pot constitui, daca sunt bine cunoscute si dirijate, o arma care poate oferi suprematia pe orice teatre de actiuni militare. Unele tari din America Centrala, printre care Honduras, Nicaragua, Guatemala si altele, au reclamat la ONU in repetate randuri ca S.U.A. a deturnat uragane catre coastele lor, producandu-le pagube incalculabile. Daca americanii n-ar fi facut acest lucru uraganele respective ar fi devastat Florida si alte state americane. In anul 1976, conducerea R. P. Chineze le-a reprosat oficial "fratilor sovietici" ca "storc" norii in apropiere de granita comuna, pentru ca ploile atat de asteptate in China sa cada in U.R.S.S., in regiuni binecunoscute pentru ariditatea lor. De altfel este notoriu ca in ultimile trei, patru decenii, in zilele cand in capitalele marilor puteri aveau loc manifestari nationale (parazi militare, mitinguri, mari spectacole culturale si sportive) era vreme insorita sau, in cel mai rau caz, nu au fost semnalate niciodata precipitatii sau vreme rea. Acestea se refereau la: 1. Dispersarea cetii, a norilor si modificarea regimului de precipitatii; 2. Formarea cetii si a norilor; 3. Producerea grindinei; 4. Obtinerea unor materiale necesare modificarii proprietatilor electrice ale atmosferei; 5. Introducerea in atmosfera a campurilor electromagnetice; 6. Provocarea si dirijarea furtunilor, tornadelor si a uraganelor; 7. Producerea artificiala a ploii si zapezii; 8. Controlul fulgerelor si al maselor plasmatice atmosferice; 9. Modificari ale climei prin topirea calotei polare; 10. Deteriorarea stratului de ozon si a ionosferei; 11. Modificari ale parametrilor fizici, chimici si electrici ai marilor si oceanelor, controlul fenomenului El Nino; 12. Utilizarea concentrarilor de materiale radioactive in apele marilor si oceanelor; 13. Producerea valurilor mareice mari - tsunami; 14. Provocarea cutremurelor de pamant si a valurilor de cutremur; 15. Incendierea de la mari distante pe mari intinderi a vegetatiei; 16. Provocarea avalanselor si a alunecarilor de teren; 17. Modificari in marile intinderi polare cu gheturi permanente (zonele permafrost); |
|||||||
| < Precedent | Urmator > |
|---|