| Richard Bach - Pescarusul Johnathan Livingstone |
|
|
Pagina 10 din 10 O clipa mai tirziu, trupul lui Jonathan se clatina in aer, pilpiind si deveni transparent. << Nu le da voie sa umble cu zvonuri prostesti despre mine, sa faca din mine un zeu. Ne-am inteles Fletch ? Sint numai un pescarus. Imi place sa zbor, nu zic nu... >> << Sarmane Fletch, sa nu crezi ce-ti spun ochii. Ei oglindesc numai piedicile. Priveste cu gindul, descopera ceea ce stii deja si vei vedea cum trebuie sa zbori. >> Pilpiirea inceta. Pescarusul Jonathan disparuse in vazduh. Nu peste mult timp, Fletcher se ridica cu greu si dadu de un grup nou de elevi, gata pentru prima lor lectie. << Pentru inceput,>> spuse el apasat, << trebuie sa intelegeti ca un pescarus este ideea nelimitata a libertatii, imaginea Marelui Pescarus, iar intregul vostru trup de la o aripa la alta, nu este decit gindul vostru insusi.>> Tinerii pescarusi il priveau neincrezatori. << Ce sa spun, >> se gindeau ei, << oare asta e o regula pentru un looping ? >> Fletcher suspina si o lua de la capat. << Bun...Foarte bine >>, spuse el aruncindu-le o privire critica. << Sa incepem cu Zborul Orizontal.>> Si zicind acestea, intelese dintr-o data ca prietenul sau nu fusese cu nimic mai divin decit el insusi. Fara limite, Jonathan? se gindea el. Ei atunci nu va trece multa vreme si voi aparea ca din senin pe plaja ta ca sa-ti arat cite ceva din tehnica zborului !. Si desi incerca sa para in ochii lor sever, asa cum s-ar fi cuvenit, pescarusul Fletcher isi vazu dintr-odata elevii, pentru o clipa numai, asa cum erau ei de fapt; si-i placu la nebunie ceea ce vazu. |
||||||||||||
| < Precedent | Urmator > |
|---|