| Richard Bach - Pescarusul Johnathan Livingstone |
|
|
Pagina 9 din 10 << Foarte bine Fletcher. Tine minte ceea ce spuneam, ca trupul nostru nu e altceva decit gindirea insasi !... >> Fletcher dadu din cap, isi desfacu aripile si deschise ochii la poalele stincii, in mijlocul Stolului care se strinsese acolo. O larma de tivlituri si ciriituri se stirni din multime, cind facu prima miscare. << Traieste! Cel care a murit traieste ! >> << L-a atins cu virful aripii! L-a adus la viata! Fiul Marelui Pescarus ! >> << Nu! El neaga asta! Este un diavol! UN DIAVOL! A venit sa distruga Stolul>> In multime erau patru mii de pescarusi, ingroziti de ceea ce se intimplase, iar strigatul << DIAVOL !>> trecu printre ei ca o furtuna pe ocean. Cu ochii stralucitori si cu ciocurile ascutite se adunara in jurul lui ca sa-l ucida. << Te-ai simti mai bine daca am pleca, Fletcher ? >> il intreba Jonathan. << Nu m-as impotrivi prea mult... >> In acea clipa se aflau la o jumatate de mila departare, iar ciocurile scinteietoare ale pescarusilor se nimerira in gol. << De ce oare >> spuse Jonathan nedumerit, << cel mai greu lucru pe lume este sa convingi o pasare ca e libera si ca cu putin efort si-o poate dovedi siesi ? De ce oare o fi atit de greu ?>> Brusca schimbare de scena il facea inca pe Fletcher sa clipeasca. << Ce-ai mai facut ? Cum am ajuns aici ? >> << Doar tu ai vrut sa pleci din mijlocul multimii, nu ? >> << Da, dar cum ai... >> << Simplu, Fletcher. Prin exercitiu. >> Spre dimineata, Stolul se potolise; nu insa si Fletcher. << Jonathan, iti amintesti ca mi-ai spus, odata de mult, ca cine isi iubeste Stolul indeajuns se intoarce la el si-l ajuta sa se desavirseasca >> << Da, sigur. >> << Nu inteleg cum poti iubi un cird de pasari care tocmai au incercat sa te ucida. >> << Dar, Fletcher, nu asta iubesti la ei! Nu iubesti ura si rautatea. Trebuie sa te straduiesti sa vezi adevaratul pescarus, partea buna din fiecare. Trebuie sa-i ajuti si pe ei s-o vada in ei insisi. Asta inteleg eu prin dragoste. E grozav cind intelegi asta. Imi aduc aminte, de pilda, de un tinar pescarus aprig, pe nume Fletcher Lynd. Tocmai fusese Proscris. Era gata sa-si distruga intregul Stol, incepind sa-si construiasca propriul sau iad cumplit pe Stincile Indepartate. Si iata-l ca, astazi, isi construieste propriul sau paradis si conduce intregul Stol intr-acolo. >> Fletcher se intoarse spre instructor, cu teama in ochi. << Eu sa conduc ? Adica cum, eu sa conduc ? Tu esti dascal aici. Doar n-ai sa pleci ? >> << Zau ? Nu crezi ca s-ar putea sa mai existe si alte Stoluri si alti Fletcher care sa aiba mai multa nevoie de un dascal decit cel de fata care, oricum e pe drumul cel bun catre lumina ? >> << Eu ? Jon, eu nu sint decit un pescarus obisnuit, iar tu esti... ...unicul Fiu al Marelui Pescarus, Nu ? >> Jonathan suspina si se uita in larg. << Nu mai ai nevoie de mine. In fiecare zi trebuie sa descoperi cite putin din adevaratul, nemarginitul Fletcher Pescarus. El iti este dascal. Trebuie sa-l intelegi, trebuie sa-i urmezi invatatura. >> |
||||||||||||
| < Precedent | Urmator > |
|---|