Al treilea ochi şi Doctor în Lhasa sunt cărţi cotate ca bestseleruri. Conţinutul fascinează şi trezeşte în cititor dorinţa de a cunoaşte Tibetul, călugării lamaişti şi mănăstirile în care îşî desăvârşesc evoluţia ca fiinţe spirituale.
Dar puţini ştiu că Lobsang Rampa, autorul acestor cărţi a fost un impostor. El nu a vizitat niciodată Tibetul.
În literatura spirituală nu este singurul caz de acest gen. Edouard Schuré a scris despre iniţierea lui Rama, Krishna, Hermes, Moise, Orfeu, Pitagora, Platon şi Iisus. Mircea Eliade l-a considerat în adolescenţă scriitorul său preferat. Atunci când a devenit însă un erudit în ezoterism, Eliade şi-a dat seama că scrierile lui Schuré sunt false.
De asemenea, amintim şi de Spalding cu Viaţa Maeştrilor care conţine relatări uluitoare despre maeştrii spirituali care apar şi dispar, merg pe ape, zboară în spaţiu, materializează ospeţe. Anecdote de necrezut, comentează Aivanhov, nu pentru că aceştia aveau puteri excepţionale ci pentru că ei le utilizează pentru a face minuni în faţa unor gură cască.
Deşi au marele neajuns că sunt false, aceste scrieri sunt fantezii minunate care au incitat şi chiar îndreptat unele personalităţi geniale ale acestei lumi către mister, revelaţie şi sacru.
Într-o zi, către sfârşitul anilor ‘50 şi începutul anilor ‘60, dl. Charles Gibbs-Smith, directorul periodicului “Revista farfurei zburătoare” (unul din englezii experţi în istoria zborului) se afla în biroul său din muzeul “Victoria si Albert” din Kesington, Londra.
După cum a povestit mulţi ani mai târziu, un tip proeminent, îmbrăcat în alb, cu un nas acvilin şi cu aer straniu intră şi îi spune: “Sunt un lama tibetan, mă numesc Lobsang-Rampa şi am adus manuscrisul unei cărţi de-ale mele pe care doresc să o public.” Imperturbabil, Gibbs-Smith, atent la cel trei sau patru telefoane de pe biroul său care sunau încontinuu şi la cele două-trei secretare care se învârteau în jurul său, scăpă de acel vizitator inoportun oferindu-i o carte de vizită şi spunându-i: “Iată, mergi şi găseşte-l pe acest domn. Este agentul meu literar şi poate să-ţi ofere informaţiile necesare!”
Bărbatul a ieşit şi nu a mai fost văzut în muzeu. După câţiva ani şi-a publicat la editura londoneză “Secker & Warburg” o carete intitulată “Al treilea ochi” şi semnată Lobsang Rampa. Devenind rapid un bestseller cu multe ediţii, volumul a fost citit şi de persoane care cunoşteau bine limba tibetană deoarece petrecuseră mult timp la frontiera dintre Tibet şi China, în compania unor lamaşi faimoşi din zonă. Aceste persoane au realizat imediat că acea pretinsă mărturie era o păcăleală perfectă, iar autorul nu cunoştea Tibetul prin experienţă personală, ci din numeroasele descrieri ale acestei regiuni.
Numele de Lobsang Rampa, scris în limba tubetană Blobsang Rams-pa, semnifică, “Doctor Losang” sau “Doctor Lobsang”. Lo înseamnă minte, iar Sang înseamnă bun. “Minte bună”, adică “Lobsang” este chiar unul dintre numele cele mai comune în Tibet, cum la noi ar putea fi Ion. El ar fi putut să găsească aceste nume în oricare carte despre Tibet, ca şi titlul său doctor în teologie = Ram-Pa (scris Rams-Pa) care indică faptul că a obţinut diploma în teologie după un anumit număr de ani de studiu în oricare din marile lamaserii din Lhasa.
Când a apărut a doua ediţie a bestselerului, autorul şi-a publicat şi fotografia sa pe copertă. În aceasta apărea înalt (există foarte puţini tibetani înalţi), îmbrăcat în alb (nici un tibetan nu se îmbracă astfel) cu o faţă tipic europeană şi cu un nas acvilin. Pe atunci nu erau uşor de găsit în Londra nici studenţi tibetani şi nici tibetani, iar din câte se ştie nici în prezent nu sunt mulţi. De aceea englezul de rând nu ştia cum arată un tibetan, iar Lobsang-Rampa a fost liniştit ă nu va fi acuzat de fals. Vezând a doua ediţie în vitrina unei mari librării londoneze persoanele care îl identificaseră ca impostor au întrebat pe vânzători ce părere au despre carte: Oh, a fost un mare succes au exclamat aceştia. Imediat după apariţia celei de-a doua ediţii, două ziare londoneze, Daily Mail şi Daily Express, au publicat însă informaţiile oferite de un detectiv particular care fusese angajat pentru a descoperi frauda. Detectivul a afirmat că respectivul “lama” era un fals maestru de religie , pe numele său real Cyril Hoskins, născut în Marea Britanie, un om care în viaţa sa nu a trecut graniţele ţării.
Tatăl său, un fost mecanic de locomotivă, s-a născut la Plympton, în Devonshire. El pretindea că este un lama tibetan şi în acea perioadă era înconjurat de câţiva oameni naivi, care îl considerau maestrul lor şii cărora el le explica perfecţiunea lamaismului sau a sistemului budist Mahayana aşa cum erau acestea predate în Tibet şi în Asia Centrală.
Cartea sa care se bvânduse cu atâta succes, pomenea despre o operaţie chirurgicală care a avut drept scop activarea celui de-al treilea ochi sau glanda pineală! O descriere atât de absurdă era suficientă pentru a face pe orice cititor inteligent să înţeleagă că autorul este un mincinos, deoarece o doctrină asupra operaţiilor chirurgicale la al treilea ochi nu poate fi întâlnită nici în Tibet, nici în zonele în care au apărut revelaţii şi texte sacre.
De ce se interesau ziarele de el? De fapt numeroase cărţi frauduloase au fost scrise în toate epocile, dar nu au provocat interesul nici unui detectiv particular asupra vieţiii private a autorului.
Daily Mail , 29 aprilie 1959
Falsul Lama încearcă să lanseze o altă carte falsă
Falsul lama tibetan care a scris Cel de-al treilea ochi, a cărei primă apariţie a păcălit pe toată lumea, încearcă să-şi repete jocul. Lama, sau mai bine spus, domnul Cyril Henry Hoskins, 47 de ani, fiul unui mecanic de locomotivă din Plympton, Devon, a câştogat 40000 de lire sterline de pe urma primei sale cărţi Cel de-al treilea ochi. Acum delicatul şi bărbosul domn Hoskins, care se semnează Lobsang-Rampa şi ghiceşte viitorul ca doctor Kuan, în spatele onorariului, aşteaptă să mai spună o poveste mai senzaţională decât prima. Ea îi va transporta pe cititori în al doilea război mondial, având ca argument chirurgia tibetană, puterile oculte şi masacrele , spun editorii săi londonezi, Souvenir Press, care au ordonat un prim tiraj de 10000 de exemplare. El, însă, nu a fost disponibil pentru un comentariu asupra cărţii Doctor în Lhasa. El se găseşte într-o mlocalitate secretă în Canada, cu soţia sa, domnişoara Sheilag Rouse, 28 de ani, mamă a trei copii. Aceasta, care în trecut a făcut parte din lumea bună din West End, îl numea Lama şi îl considera tatăl său. Toţi trei şi-au lăsat casa, o vilă în apropiere de Dublin, în decembrie anul trecut. În prima sa carte Hoskins afirmă că o operaţie pe creier, care se efectua în Tibet, i-ar fi deschis cel de-al treilea ochi cu puteri supranaturale şi clarviziune, şi că ar fi trăit într-o mânăstire până la vârsta de 7 ani. El a fost demascat de un detectiv angajat de Daily Mail, cu 18 luni în urmă. Ieri, domnul Fredric Warburg, de la editura Secker & Warburg, cea care a editat Cel de-al treilea ochi a făcut următoarea declaraţie: Noi avem o opţiune asupra cărţii Doctor în Lhasa, dar am renunţat la aceasta după demascarea lui Lobsang Rampa.
Domnul Ernest Hecht, consilier delegat de la Souvenir Press, a declarat: Noi am decis să publicăm cartea, după ce am analizat cu multă atenţie conţinutul său, chiar dacă nu suntem satisfăcuţi că Lobsang Rampa este un falsificator.